CAPITOLUL III
Norme de igienă pentru fântâni publice şi individuale,
folosite la aprovizionarea cu apă de băut
Art. 27. - (1) Fântâna reprezintă o instalaţie locală de aprovizionare cu apă, individuală sau publică, instalaţie din care apa este consumată prin extracţie direct din sursă.
Apa din fântână, pentru a fi folosită în scop potabil, trebuie să corespundă calitativ standardului naţional nr. 1.342/1991 (tabel) şi să asigure cantitatea minimă necesară, zilnică, pentru locuitorii deserviţi.
(2) Fântâna trebuie amplasată şi construită, astfel încât să fie protejată de orice sursă de poluare şi să asigure accesibilitatea. În situaţia în care construcţia fântânii nu asigură protecţia apei, iar adâncimea acviferului folosit este mai mică de 10 m, amplasarea fântânii trebuie să se facă la cel puţin 10 m de orice sursă posibilă de poluare: latrină, grajd, depozit de gunoi sau deşeuri de animale, coteţe etc.
Adâncimea stratului de apă folosit nu trebuie să fie mai mică de 4 m.
Pereţii fântânii trebuie astfel amenajaţi încât să prevină orice contaminare exterioară. Ei vor fi construiţi din material rezistent şi impermeabil: ciment, cărămidă sau piatră, tuburi din beton.
Pereţii fântânii trebuie prevăzuţi cu ghizduri. Ghizdurile vor avea o înălţime de 70-100 cm deasupra solului şi 60 cm sub nivelul acestuia. Ghizdurile se construiesc din materiale rezistente şi impermeabile, iar articularea cu pereţii fântânii trebuie făcută în mod etanş.
Fântâna trebuie să aibă capac, iar deasupra ei un acoperiş care să o protejeze împotriva precipitaţiilor atmosferice.
Modul de scoatere a apei din fântână trebuie să se facă printr-un sistem care să împiedice poluarea ei: găleată proprie sau pompă.
În jurul fântânii trebuie să existe un perimetru de protecţie, amenajat în pantă, cimentat sau pavat.
(3) Proiectarea, construcţia şi amenajarea fântânilor publice sau individuale trebuie efectuate în concordanţă cu condiţiile specifice locale şi cu principiile generale de la alineatele anterioare.
(4) Dezinfecţia fântânii se face cu substanţe clorigene sau orice altă substanţă dezinfectantă care are aviz sanitar de folosire în acest scop.
Substanţa clorigenă (clorura de var, hipocloritul de sodiu, cloramina), folosită pentru dezinfecţie, trebuie să aibă specificat conţinutul în clor activ.
Cantitatea de substanţă clorigenă folosită pentru dezinfecţia apei variază în funcţie de cantitatea de clor activ, care trebuie realizat şi care depinde de gradul de poluare a fântânii.
Pentru efectuarea dezinfecţiei se face calculul cu ajutorul următorilor parametri:
a) Volumul apei din fântână: V = (pi)r2H, în care:
V = volumul apei în m3;
(pi) = 3,14;
r = 1/2 din diametrul fântânii;
H = înălţimea coloanei de apă din fântână.
b) Cantitatea de clor activ din substanţă: 25%, 20%, 15% etc.
c) Concentraţia de clor rezidual liber care trebuie obţinută.
Calcul:
   Pentru 0,5 mg Cl rezidual ............. l apă
X mg Cl rezidual ............. 1.000 l apă = 1 m3 apă
X = 0,5 g clor rezidual/m3 apă
100 g substanţă clorigenă ............. 25 g clor activ
X ..................................... 0,5 g clor activ

0,5 x 100
X = ───────── = 2 g substanţă clorigenă/m3
25

Regulă generală: pentru obţinerea unei concentraţii de clor rezidual liber este nevoie de aproximativ 10 ori mai mult decât cantitatea calculată, deci: 2 g substanţă clorigenă/m3 x 10 = 20 g/m3.
Pentru a se obţine un clor rezidual liber de 0,5 mg/l apă este nevoie de 20 g substanţă clorigenă 25% activă la 1 m3 apă din fântână.
Cantitatea de substanţă clorigenă 25% activă, necesară pentru 1 m3 apă, se înmulţeşte cu volumul de apă din fântână.

Ultima actualizare (Joi, 12 Noiembrie 2009 13:30)